In coate şi în genunchi

"I will instruct you and teach you in the way you should go; I will counsel you and watch over you" Psalm 32-8





Creştin ortodox înseamnă cu alte cuvinte un drept-credincios, un om care, botezat în numele lui Iisus Hristos, vieţuieşte (pe cât posibil) conform normelor impuse de asumarea stării de copil al Lui Dumnezeu, păcătos prin naşterea sa, moştenitor al păcatului originar, dar pe cât posibil, preocupat de convieţuirea în dragoste şi bună înţelegere cu cei contemporani ai săi!
De-a lungul secolelor, românul şi-a manifestat credinţa presărată cu misticismele şi obiceiurile păgâne, adesea ,,prelucrate,, de ieromonahii sau pustnicii cu viziuni diverse şi cu putere de convingere asupra turmei de credincioşi care au dat multiple interpretări felului în care un ortodox se căieşte în legătură cu păcatele comise (cu voie sau fără voie).
În diverse lăcaşuri de cult, oamenii au găsit cu cale să vină în pelerinaj într-o anumită zi a anului (de obicei o sărbătoare a vreunui sfânt) şi să-şi arate credinţa şi căinţa prin diverse gesturi; atingerea unor moaşte, înghesuiala care se lasă cu călcarea în picioare a semenilor mai slabi, pentru a intra în altarul unei biserici, sau, tăvălirea prin praf în coate şi în genunchi!... lucru de neînţeles, având în vedere că ştim cu toţii cum românul scrâşneşte din dinţi dacă vecinul lui are o pâine în plus faţă el!

Nu contează! putem să greşim oricât (doar suntem imperfecţi) dacă ne ducem cu mare alai în cine ştie ce colţ al ţării şi ne tăvălim prin ţărână, ni se şterge tot, ca prin farmec.
Până la anul, avem tot timpul să duşmănim, să ne facem rău unul altuia prin diverse procedee, să ne certăm... toate trec!
Ne vom arunca în ţărâna obştei cu fundul în sus şi ne vom ruga chiar şi pentru cei pe care i-am vrea morţi... în restul anului!
Asta e România noastră!