"I will instruct you and teach you in the way you should go; I will counsel you and watch over you" Psalm 32-8
Când eram copil... asta se întâmpla demult prin anii `70, televizorul era ceva magic, de care ne bucuram cateva ore în week-end şi maximum o oră, seara. În rest, mergeam în şcolile noastre comuniste unde dascălii erau de-o frumuseţe neasemuită. de-o duioşie şi umanitate pe care n-o voi mai întâlni sigur în viaţa ce mi-a mai rămas!
Ne vorbeau despre România cu ochii strălucind şi glasul molcom ca şi cum ar fi vorbit despre o avere care ne aparţinea tuturora, una tainică şi de nedescris de frumoasă, care curgea în sângele nostru, care clocotea sub glia unde-şi dormeau somnul cei ai noştri plecaţi întru odihna veşnică. Românie care înflorea în fiecare primăvară în creanga de cireş şi cais, care pârguia sănătoasă şi tânără în bobul de grâu din Bărăgan sau merii din Bucovina.
Am mai plâns de dragul acestor vremuri prin copila mea care spunea nu demult într-un volum de versuri....
pământul din mine
poem de neplecare
pământul ăsta-n mine va să plângă
şi în copiii mei va suspina
precum un clopot stins ce-i va chema
obârşia lor şi-a mea la piept s-o strângă
aceste pietre albe mă cunosc
în osul mâinii mele-şi poartă crucea
şi ele dar şi eu simţim răscrucea
unei rugini pe vasul de argint
aceste chipuri suferind de Crişti
din casa mamei mele preaiubite
sunt frunţii mele uşi cerneluite
prin care trec cohorte de prunci trişti
'ntr-aceste case cu sărace mese
în care nimeni nu s-a săturat
cu pruncu-n braţe Maica-a-ngenuncheat
şi de bogaţi şi de săraci să-i pese
aceste cărţi ca nişte oşti dormind
cu scutul căpătâi şi timpul hrană
îmi sunt deopotrivă leac şi rană
a unei boli în care nasc murind
copyriht Lory Cristea 27 mai 2007
Azi, la televizor am văzut un simulacru de mândrie naţională unde cheia tuturor lucrurilor pe care le trăim a fost răspunsul unui bătrân, fost ofiţer, care fiind întrebat de aiurita reporteriţă ,,ce aveţi în suflet acum?`` a răspuns... NIMIC!
