Mazăre, brânză, viezure (sau vremea muhaielelor)

"I will instruct you and teach you in the way you should go; I will counsel you and watch over you" Psalm 32-8




Pe fondul scandalului cu iz de manej din PRM, declanşat de mazilirea coanei Angela Buciu de către vajnicul tribun pe sistemul ,, trădare?!, fie! dacă o cer interesele partidului, dar să ştim şi noi!``, scandal care era de aşteptat să se petreacă, dat fiind faptul că adunarea de ,,capete luminate`` din PRM e alcătuită in special din artişti din vechea gardă; vezi Irina Loghin, Ion Dolanescu (răposat), Oana Zăvoranu... ca să nu mai amintim de Gigi Becali! Iar artistul, deh! om şi el, cântă la toate mesele!
Deci toroapa de mai sus trecu iute în plan secund la apariţia vajnicului edil de la malul mării care se updatează fulminant de la corsar la sosia lui Adolf, de la toreador la salvator al copilor fără supliment şi ghiozdane! Doamne, ce ţară frumoasă avem!


Păi cum să nu se fi gândit Mazăre la valorificarea frumuseţilor patriei, care, în creieraşul lui miiiiic nu sunt altele decât gazelele care-l înconjoară zi şi noapte pe la chermeze şi chiolhanuri!
Pentru unii a sunat a specializare în cariera de fishman, destul de răspândită pe teritoriul României democrate... pentru alţii (loooool!!!), colegi de partid, e doar o altă idee genială a edilului constănţean cu alură de Don Juan şi nume pogorâtor din vechea stirpe a papilionaceaelor*.

* mazăre - pisum sativum - familia papilionaceae!

In coate şi în genunchi

"I will instruct you and teach you in the way you should go; I will counsel you and watch over you" Psalm 32-8





Creştin ortodox înseamnă cu alte cuvinte un drept-credincios, un om care, botezat în numele lui Iisus Hristos, vieţuieşte (pe cât posibil) conform normelor impuse de asumarea stării de copil al Lui Dumnezeu, păcătos prin naşterea sa, moştenitor al păcatului originar, dar pe cât posibil, preocupat de convieţuirea în dragoste şi bună înţelegere cu cei contemporani ai săi!
De-a lungul secolelor, românul şi-a manifestat credinţa presărată cu misticismele şi obiceiurile păgâne, adesea ,,prelucrate,, de ieromonahii sau pustnicii cu viziuni diverse şi cu putere de convingere asupra turmei de credincioşi care au dat multiple interpretări felului în care un ortodox se căieşte în legătură cu păcatele comise (cu voie sau fără voie).
În diverse lăcaşuri de cult, oamenii au găsit cu cale să vină în pelerinaj într-o anumită zi a anului (de obicei o sărbătoare a vreunui sfânt) şi să-şi arate credinţa şi căinţa prin diverse gesturi; atingerea unor moaşte, înghesuiala care se lasă cu călcarea în picioare a semenilor mai slabi, pentru a intra în altarul unei biserici, sau, tăvălirea prin praf în coate şi în genunchi!... lucru de neînţeles, având în vedere că ştim cu toţii cum românul scrâşneşte din dinţi dacă vecinul lui are o pâine în plus faţă el!

Nu contează! putem să greşim oricât (doar suntem imperfecţi) dacă ne ducem cu mare alai în cine ştie ce colţ al ţării şi ne tăvălim prin ţărână, ni se şterge tot, ca prin farmec.
Până la anul, avem tot timpul să duşmănim, să ne facem rău unul altuia prin diverse procedee, să ne certăm... toate trec!
Ne vom arunca în ţărâna obştei cu fundul în sus şi ne vom ruga chiar şi pentru cei pe care i-am vrea morţi... în restul anului!
Asta e România noastră!